Recenzie pentru un „(ne)cunoscut”


… de fapt nu este un necunoscut, este o persoană cunoscută relativ recent … natura relaţiei nu importă, dar vreau să subliniez că este a doua persoană pe care o întâlnesc şi care este deschisă spre nou, cunoaştere prin analiză (şi nu prin bârfă) … nu o analiză sintactică şi/sau morfologică, e genu’ de persoană care se potriveşte perfect descrierii pahar de apă (https://andreageanina.wordpress.com/2013/01/23/oameni-si-pahare/) … Să n’o mai lungesc … aduc în prim plan cartea domnului Cătălin Boghiu, GARDIANUL TALISMANULUI BLESTEMAT, genul de carte care o citeşti din copertă în copertă, bine asta descoperi dupa primele capitole …

Recunosc că am cerşit cartea şi m’a măgulit dedicaţia, dar nu acesta este motivul care m’a determinat să o citesc! … în fine … vorba multă sărăcia omului, să intru în miezul problemei  … Deşi în recenzia scrisă de renumitul Ioan Holban eşti avertizat că începând să citeşti cartea Gardianul talismanului blestemat, intri într’un ritm alert se pare că e cam blândă descrierea … adică, dacă ţi’e somn … adiooooo! E cartea care după ce i’ai pus semnul de carte şi ai închis’o, te determină să o rumegi, deşi – iar un deşi – autorul chiar însuşi recomanda că te poţi opri după fiecare capitol! A făcut o glumă bună, dar n’am gustat’o!

Reply’ul meu a fost: una e să scrii, alta e să fii cititor!

După primele 2-3 capitole am realizat, aşa ca pentru mine, că voi ajunge să citesc ultimul rând de pe copertă şi apoi ar urma vidul, asta însemnând incapacitatea mea de adaptare de a mă agăţa de o altă carte pentru lecturat! N’ar fi prima dată, ştiu că nu o să fie şi ultimul meu vid … but, by the way … să mă reîntorc la conţinutul cărţii …

Jonglează cu atenţia cititorului, unele persoanje au nume imposibil de pronunţat (eu m’am chinuit  să le pronunţ, dar ar râde curcile de mine dacă m’ar auzi), jonglează cu mintea, cu vorbele … amuzant a fost pentru mine momentul când descria cum se conduce în Scoţia şi la câteva pagini cum se conduce pe continent, iniţial am crezut că e o eroare, de fapt n’a folosit limbajul de lemn: se conduce cu volanul pe dreapta versus se conduce cu volanul pe stânga, de fapt e o inducere în decor ca să nu spun o inducere în eroare a celor care citesc pe fuga o carte ca şi cum ar citi un articol de ziar plictisitor, dar câţi se vor sesiza …

… îmbinarea dintre realitatea cotidiană a celor doi eroi, Cezar şi Ailsa, cu legenda şi cu basmul în primă fază pare brutală şi asta datorită numelor greu de pronunţat, rar întâlnite în limbajul cotidian al cititorului român, dar înaintând în miezul cărţii … se leagă … şi se leagă frumos precum dragostea dintre cei doi eroi: Ailsa şi Lup.

Multe note de subsol, menite să ne lumineze, dar stresantă am simţit acea notă de subsol menită să îmi explice caracteristicile persoanelor astenice aşa cum era descrisă prima victimă Ian Sgot … OMG … OMG … Dar totul e lin dincolo de astenia acestuia, totul e palpitant după ce a fost creată (descrisă) fiara cu ochii roşii …

Nu vorbesc despre final … şi se termină, dar aştept şi o continuare …..

Reclame
Acest articol a fost publicat în Ale mele ganduri ... despre oameni ... si evident NEOAMENI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recenzie pentru un „(ne)cunoscut”

  1. Walker zice:

    Pentru mine, cea mai mare onoare este faptul ca ai devenit cititorul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s